Ghid
Due diligence tehnic pentru investitori și fondatori
Due diligence-ul tehnic este un audit independent al software-ului, arhitecturii și echipei din spatele unei tranzacții, ca un investitor sau cumpărător să știe ce achiziționează și un fondator să știe ce vinde. Ghidul acoperă ce analizează un audit bun, ce ar trebui să conțină raportul și cum să acționezi pe baza lui.
Pentru ce e due diligence-ul tehnic
Due diligence-ul există ca să transforme necunoscutele în riscuri cu preț. Un investitor care evaluează un pariu tehnic, sau un fondator care se pregătește de o rundă sau o vânzare, are nevoie de o evaluare onestă dacă software-ul e un activ sau o datorie deghizată în activ. Un audit bun nu produce un pass sau fail; produce o listă ordonată cu ce e solid, ce e fragil și ce ar costa bani reali de reparat, ca tranzacția să poată fi prețuită cu ochii deschiși.
Ce analizează un audit bun
Un audit temeinic citește codul, arhitectura și setup-ul de deployment, apoi le cântărește față de ce are nevoie afacerea de fapt, nu față de o listă generică. Se uită la datoria tehnică și cât de mult încetinește livrarea, la riscul de persoană-cheie și dacă sistemul ar supraviețui unei plecări, la expunerea de securitate și dacă arhitectura poate duce creșterea pe care o presupune planul. Scopul nu e să găsească fiecare defect; e să le găsească pe cele care schimbă decizia.
Ce ar trebui să conțină raportul
Un raport pe care un avocat sau un partener non-tehnic nu-l poate citi e un raport care își ratează rostul. Documentul principal ar trebui să fie în limbaj clar: un registru de riscuri ordonat, fiecare item cu severitatea lui și un cost aproximativ de reparat, și un rezumat scurt cu ce înseamnă totul pentru tranzacție. Detaliile tehnice profunde stau într-o anexă, pentru cei care le vor. Cel mai bun raport se termină într-un apel de debrief, unde concluziile sunt parcurse și riscurile sunt cântărite față de preț.
De ce contează independența
Cea mai importantă proprietate a unui furnizor de due diligence e că nu are niciun interes ca tranzacția să se închidă și nu vine să construiască lucrul după aceea. Un auditor care vrea munca de follow-on are un stimulent să înmoaie concluziile, iar un cumpărător simte asta. Independența e ce permite unui raport să spună părțile pe care nimeni nu vrea să le audă, care de obicei sunt părțile care merită plătite.