O listă de due diligence tehnic care prețuiește riscul, nu paginile

Ești pe cale să transferi jumătate de milion de euro într-o companie al cărei produs nu l-ai văzut niciodată pe dinăuntru. Fondatorul spune că e codul solid. Pitch deck-ul spune că arhitectura scalează. Un audit de due diligence tehnic nu e un exercițiu de bifat căsuțe. Rostul lui e să transforme afirmațiile astea în riscuri cu preț, ca tranzacția să se facă cu ochii deschiși. Iată lista pe care o parcurgem și ce ajunge în raport.

Ce să analizezi

• Codul. E lizibil și testat, sau ținut laolaltă de memoria unei singure persoane? Câtă datorie tehnică încetinește livrarea chiar acum?
• Arhitectura. Poate duce creșterea pe care o presupune planul, sau va avea nevoie de o rescriere la următorul stadiu?
• Riscul de persoană-cheie. Ar supraviețui sistemul plecării unui inginer-cheie luna viitoare?
• Expunerea de securitate. Care e suprafața realistă de atac și cum sunt gestionate datele sensibile?
• Proces și deployment. Poate echipa să livreze sigur și repetabil, sau fiecare release e o respirație ținută?

Scopul nu e să listezi fiecare defect. E să le găsești pe cele câteva care schimbă decizia sau prețul.

Ce conține un raport util

Un raport pe care un partener non-tehnic sau un avocat nu-l poate citi a eșuat. Documentul principal ar trebui să fie în limbaj clar: un registru de riscuri ordonat, fiecare item cu o severitate și un cost aproximativ de reparat, plus un rezumat scurt cu ce înseamnă pentru tranzacție. „Fără teste automate, șase luni de refacut” îi spune unui partener mai mult decât zece pagini de metrici de acoperire. Detaliile tehnice profunde stau într-o anexă, pentru cine le vrea. Cele mai bune audituri se termină într-un apel de debrief, unde concluziile sunt parcurse și cântărite față de preț, fiindcă un număr pe o pagină sună altfel după ce-ți explică cineva ce se rupe dacă îl ignori.

De ce independența e tot rostul

Cea mai importantă proprietate a celui care îți face diligence-ul e că nu are niciun interes ca tranzacția să se închidă și nu vânează munca de după. Un auditor care vrea munca de follow-on are un stimulent să înmoaie concluziile. Independența e ce permite unui raport să spună părțile pe care nimeni nu vrea să le audă, care de obicei sunt părțile care merită plătite.

Asta e un companion al ghidului nostru despre due diligence tehnic pentru investitori și fondatori.