O listă de due diligence tehnic care prețuiește riscul, nu paginile

Un audit de due diligence tehnic nu e un exercițiu de bifat căsuțe. Rostul lui e să transforme necunoscutele în riscuri cu preț, ca o tranzacție să se facă cu ochii deschiși. Iată lista pe care o parcurgem și ce ajunge în raport.

Ce să analizezi

• Codul. E lizibil și testat, sau ținut laolaltă de memoria unei singure persoane? Câtă datorie tehnică încetinește livrarea chiar acum?
• Arhitectura. Poate duce creșterea pe care o presupune planul, sau va avea nevoie de o rescriere la următorul stadiu?
• Riscul de persoană-cheie. Ar supraviețui sistemul plecării unui inginer-cheie luna viitoare?
• Expunerea de securitate. Care e suprafața realistă de atac și cum sunt gestionate datele sensibile?
• Proces și deployment. Poate echipa să livreze sigur și repetabil, sau fiecare release e o respirație ținută?

Scopul nu e să listezi fiecare defect. E să le găsești pe cele câteva care schimbă decizia sau prețul.

Ce conține un raport util

Un raport pe care un partener non-tehnic sau un avocat nu-l poate citi a eșuat. Documentul principal ar trebui să fie în limbaj clar: un registru de riscuri ordonat, fiecare item cu o severitate și un cost aproximativ de reparat, plus un rezumat scurt cu ce înseamnă pentru tranzacție. Detaliile tehnice profunde stau într-o anexă, pentru cine le vrea. Cele mai bune audituri se termină într-un apel de debrief, unde concluziile sunt parcurse și cântărite față de preț.

De ce independența e tot rostul

Cea mai importantă proprietate a celui care îți face diligence-ul e că nu are niciun interes ca tranzacția să se închidă și nu vânează munca de după. Un auditor care vrea munca de follow-on are un stimulent să înmoaie concluziile. Independența e ce permite unui raport să spună părțile pe care nimeni nu vrea să le audă, care de obicei sunt părțile care merită plătite.

Asta e un companion al ghidului nostru despre due diligence tehnic pentru investitori și fondatori.